Cuza-Vodă, povestire populară: înțelegerea textului, vocabular și exprimare

1. Povestirea începe cu enunțul: „Strașnic domn a mai fost și Cuza-Vodă!”. Explică, în 20-30 de cuvinte, cum arată acest început că textul este o creație populară, transmisă prin viu grai de un povestitor din popor.

2. Recitește fragmentul în care Cuza-Vodă ajunge la poarta palatului. Răspunde în scris la două întrebări: a) Ce i-au cerut paznicii lui Cuza? b) Cum a reacționat Cuza și ce i-a amenințat că va face?

3. În text apare cuvântul „țărișoarele” („Tot Cuza-Vodă a unit țărișoarele noastre...”). a) Scrie cuvântul de bază de la care s-a format. b) Explică, într-un enunț, de ce crezi că povestitorul a folosit această formă și nu cuvântul de bază.

4. Transcrie din enunțul „A mers la palat drept, cu fruntea sus și cu sabia zornăind ca un Făt-Frumos.” un substantiv propriu și trei substantive comune. Precizează dacă fiecare substantiv comun transcris este articulat sau nearticulat.

5. Cuza-Vodă este comparat cu Făt-Frumos, iar la final oamenii îl privesc „ca pe-un viteaz din povești”. Explică, în 20-30 de cuvinte, ce trăsături ale domnitorului scot în evidență aceste comparații.

6. Arată cum se schimbă atitudinea împăratului turc față de Cuza-Vodă de la începutul întâlnirii până la plecarea domnitorului. Folosește în răspuns cel puțin două fapte din text.

7. Numește două trăsături morale ale lui Cuza-Vodă. Pentru fiecare trăsătură, transcrie din text un fragment (o replică sau o descriere) care o dovedește.

8. Scrie un text de 50-80 de cuvinte în care explici de ce crezi că poporul român a păstrat amintirea lui Cuza-Vodă și a transmis-o, din generație în generație, prin povestiri ca aceasta. Folosește cel puțin o faptă a domnitorului amintită în text și respectă regulile de ortografie și de punctuație.