Elementele nonverbale și paraverbale ale comunicării
Disciplina: Limba și literatura românăClasa: a 5-a
Nume elev: ____________________Data: ____________
1. Explică, în 2–3 enunțuri, ce înseamnă că un mesaj poate fi transmis „dincolo de cuvinte”. Precizează diferența dintre elementele paraverbale și cele nonverbale ale comunicării. Dă câte un exemplu pentru fiecare categorie.
2. Grupează următoarele elemente în două coloane, cu titlurile ELEMENTE PARAVERBALE și ELEMENTE NONVERBALE: mimica, intonația, gesturile, intensitatea vocii, contactul vizual, tempoul vorbirii, poziția corpului.
3. Citește fragmentul de mai jos: „Mara intră în clasă cu pași mărunți și cu privirea în pământ. Se așeză în bancă fără un cuvânt. Colega ei o întrebă ce s-a întâmplat. Mara ridică din umeri și răspunse foarte încet, cu glas tremurat: — Nimic… sunt bine. Apoi își acoperi fața cu palmele.” a) Transcrie două elemente nonverbale și două elemente paraverbale din fragment. b) Precizează ce emoție transmite Mara prin aceste elemente. c) Explică de ce colega nu ar trebui să creadă doar cuvintele „sunt bine”.
4. Pornind de la cuvintele „Mâine mergem la munte”, scrie trei enunțuri: unul asertiv, unul interogativ și unul exclamativ. Folosește semnele de punctuație potrivite. Explică pentru fiecare enunț ce atitudine exprimă vorbitorul și cum se schimbă intonația vocii.
5. Alege intensitatea potrivită a vocii pentru fiecare situație: foarte încet (șoptit), încet, normal, tare sau foarte tare. Justifică pe scurt fiecare alegere. a) Îi spui un secret prietenului tău, în pauză. b) Ceri o carte bibliotecarei, în sala de lectură. c) Prezinți un proiect în fața clasei. d) Îți încurajezi echipa de pe tribuna unui stadion. e) Îți chemi fratele, care se află în celălalt capăt al curții.
6. Scrie ce mesaj, emoție sau intenție transmite fiecare dintre gesturile și expresiile de mai jos: a) ridicarea din umeri; b) aplecarea capului de sus în jos, de mai multe ori; c) degetul arătător pus pe buze; d) încruntarea sprâncenelor; e) bătaia ușoară pe umărul cuiva; f) un zâmbet larg, cu privirea îndreptată spre interlocutor.
7. Precizează tempoul vorbirii (lent, potrivit sau rapid) pe care îl folosește, de obicei, vorbitorul în fiecare situație. Explică, într-un enunț, ce stare sau intenție arată acest ritm. a) Un copil speriat povestește că a văzut un câine fugind după el. b) Bunica îi explică nepoțelului de 4 ani cum se leagă șireturile. c) Un elev își prezintă, liniștit și sigur pe el, cartea preferată.
8. Mingea ta a căzut în curtea unui vecin pe care nu îl cunoști bine. Scrie un dialog de 6–8 replici, în care îl rogi politicos pe vecin să ți-o dea înapoi. Indică în paranteză, după fiecare replică, cel puțin un element nonverbal sau paraverbal folosit de vorbitor. Exemple: (zâmbind, privindu-l în ochi), (cu voce potrivit de tare), (rar, cu ton rugător). Respectă semnele de punctuație specifice dialogului.