Noi pagini – alte idei: Lucian Blaga, „Hronicul și cântecul vârstelor” (fragment)
Disciplina: Limba și literatura românăClasa: a 5-a
Nume elev: ____________________Data: ____________
1. În fragmentul din „Hronicul și cântecul vârstelor” de Lucian Blaga, povestitorul spune: „Și continuam să țin taina sub trei lacăte și șapte peceți.” Explică, cu cuvintele tale, ce înseamnă expresia „a ține sub trei lacăte și șapte peceți”. Apoi alcătuiește un enunț propriu în care să folosești această expresie cu același sens.
2. Când află că și cu Adam al Vicii „vine cerul”, povestitorul mărturisește: „L-am privit cu un zâmbet de milă, cu îndoială apoi, și pe urmă cu nedumerire.” Mai târziu spune: „Eram dezolat că nu mă dovedeam a fi singurul ales.” Numește trei stări sau emoții prin care trece povestitorul în acest moment, în ordinea în care apar. Explică apoi, în 2-3 enunțuri, de ce crezi că se simte astfel.
3. Citește secvența: „Adam își întărea cele spuse cu un «zău curat», formula curentă a jurămintelor în sat. […] Formula era pentru noi prea sacră, decât să mai fi putut sta la îndoială.” Explică ce reprezenta formula „zău curat” pentru copiii din sat. Precizează și de ce povestitorul nu mai poate pune la îndoială spusele lui Adam după ce acesta o rostește.
4. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate din enunțurile de mai jos, extrase din fragment: a) „Mamii îi făcea un deosebit _haz_ acest cor”; b) „nu m-aș fi _încumetat_ s-o împărtășesc și altora”; c) „orice asemenea întrebare era _de prisos_”; d) „Adam, _înduplecat_ și el de logica mea…”.
5. La începutul fragmentului, povestitorul își amintește că, în fiecare dimineață, cei trei prieteni ai săi (Vasile Bănățeanu, Roman al lui Tudorel și Adam al Vicii) îl strigau din curte „Lúlu Pópii!”, cu dor și în toate felurile, iar el îi lăsa uneori să strige mai mult, pentru că mamei îi plăcea acest „cor”. Identifică cuvântul-cheie al acestui prim fragment. Formulează apoi ideea principală corespunzătoare, sub forma unei propoziții.
6. Precizează felul următoarelor propoziții, extrase sau adaptate după fragmentul lui Lucian Blaga, având în vedere alcătuirea lor (simplă/dezvoltată) și aspectul predicatului (afirmativă/negativă): a) Tăria albastră nu s-a despicat. b) Ne oprirăm. c) Adam își ridică ochii. d) Mergea. Apoi transformă propoziția de la litera b) într-o propoziție dezvoltată.
7. Povestitorul îi propune lui Adam: „tu s-o iei pe uliță în sus, eu o iau pe uliță în jos. Dacă cerul se ține de tine, cum zici, și vine și cu mine, cum zic, atunci crapă și zărim ce-i acolo înăuntru.” Explică ce aștepta povestitorul să se întâmple în urma acestei încercări și ce s-a întâmplat de fapt. Precizează apoi, în 1-2 enunțuri, ce arată această întâmplare despre felul în care copiii înțeleg lumea.
8. Imaginează-ți că ești Adam al Vicii. Scrie un text de 6-8 rânduri, la persoana I, în care să povestești ce ai gândit și ce ai simțit când prietenul tău ți-a dezvăluit marele său secret despre cer și când ați pornit pe uliță în direcții diferite. Respectă normele de ortografie și de punctuație.