O, rămâi de Mihai Eminescu – fișă de exerciții

1. În poezia „O, rămâi” se aud două „voci”. Precizează cine vorbește în primele cinci strofe și cine vorbește în ultimele două strofe. Transcrie versul care arată că prima „voce” și-a încheiat cuvintele.

2. Transcrie din poezie două versuri în care pădurea face lucruri pe care le fac de obicei oamenii. Explică, în 2–3 enunțuri, de ce crezi că poetul a ales să prezinte pădurea ca pe o ființă care îl iubește pe copil.

3. Citește versurile: „Anii tăi se par ca clipe, / Clipe dulci se par ca veacuri.” a) Transcrie comparațiile din aceste versuri. b) Explică, în 2–3 enunțuri, cum trece timpul pentru copilul care se joacă în mijlocul naturii. c) Transcrie din strofa a doua o altă comparație, prin care pădurea îl aseamănă pe copil cu cineva.

4. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din poezie al fiecăruia dintre următoarele cuvinte: domol (din „glas domol”), farmec (din „răpit de farmec”), lin (din „zise lin pădurea”), vuietul (din „vuietul de valuri”), strălucire (din „a apei strălucire”).

5. Scrie câte un antonim pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din poezie: întuneric, adânc, dulci, plină, astăzi. Apoi alcătuiește un enunț în care să folosești unul dintre antonimele găsite.

6. Pentru cuvintele din poezie chemare, pădurea, glas, copilărie, strălucire: a) desparte fiecare cuvânt în silabe; b) precizează câte litere și câte sunete are fiecare cuvânt.

7. Explică rolul cratimei în următoarele structuri din poezie: „s-auzi”, „se uit-adânc”, „Ș-am ieșit”. Pentru fiecare structură, scrie și forma completă a cuvintelor, fără cratimă.

8. Imaginează-ți că ești copilul din poezie, care acum a crescut. Scrie o scrisoare de 60–80 de cuvinte adresată pădurii copilăriei tale, în care să-i spui ce amintiri păstrezi și ce simți acum când te gândești la ea. Folosește în scrisoare cel puțin o comparație și o personificare, pe care le vei sublinia. Respectă regulile de ortografie și de punctuație.