Cuvântul și contextul. Forma și sensul cuvintelor. Alfabetul limbii române

1. Explică, în două-trei enunțuri, de ce grupul de sunete „floare” este un cuvânt. Precizează care este forma lui în vorbire, care este forma lui în scriere și care este sensul lui.

2. Așază în ordine alfabetică următoarele cuvinte, așa cum le-ai găsi într-un dicționar: țânțar, sanie, șură, tobă, înger, insulă, acasă, munte.

3. Cuvintele următoare încep cu aceeași literă: mâine, măr, mama, masă. Scrie-le în ordinea în care apar într-un dicționar. Explică ce rol au literele Ă și  în stabilirea acestei ordini.

4. Literele K, Q, W și Y din alfabetul limbii române sunt de origine străină. Ele apar mai ales în cuvinte împrumutate din alte limbi. Scrie literele de origine străină din fiecare dintre cuvintele: yoga, kiwi, quasar, watt, hobby, kilogram.

5. Cuvântul „apă” se scrie așa în alte limbi: water (engleză), eau (franceză), acqua (italiană), вода (rusă). Precizează care dintre aceste cuvinte nu poate fi citit de cineva care cunoaște doar literele limbii române și explică de ce. Numește alfabetul în care este scris acest cuvânt. Precizează și ce legătură are acest alfabet cu primele cărți românești.

6. Citește enunțurile: a) „Lângă lac, o broască orăcăia toată noaptea.” b) „Bunicul a schimbat broasca ușii de la intrare.” Explică ce înseamnă cuvântul „broască” în fiecare enunț. Spune apoi ce te-a ajutat să înțelegi sensul lui de fiecare dată.

7. Alcătuiește două enunțuri în care cuvântul „lac” să aibă sensuri diferite. După fiecare enunț, scrie între paranteze sensul cuvântului.

8. Fratele tău mai mic a găsit într-o carte cuvântul „hronic” și nu știe ce înseamnă. Scrie un text de 4–5 enunțuri în care să-i explici cum poate găsi acest cuvânt într-un dicționar tipărit, folosind ordinea literelor din alfabet. Respectă normele de ortografie și de punctuație.