Evaluare – Unitatea 4: Eu. Noi. Ceilalți (textul dramatic, pronumele și adjectivul pronominal, caracterizarea personajului)
Disciplina: Limba și literatura românăClasa: a 7-a
Nume elev: ____________________Data: ____________
1. Citește fragmentul de mai jos: IOANA (îngrijorată): Mihai, ai văzut caietul meu de desen? L-am lăsat aici, pe bancă. MIHAI (fără să ridice ochii din carte): Despre ce caiet vorbești? Eu n-am văzut nimic. IOANA: Cel verde, cu schițele mele pentru concurs. Mâine trebuie să-l predau profesoarei noastre. MIHAI (încurcat, închide cartea): Poate l-a luat cineva din greșeală... IOANA (privindu-l atent): Tu ai rămas ultimul în clasă ieri. Nu ți-am cerut decât să-mi spui adevărul. MIHAI (după o pauză, cu glas scăzut): L-am luat eu. Voiam să văd cum desenezi copacii aceia... ai tăi sunt mult mai frumoși. IOANA (zâmbind, împăcată): Și de ce nu mi-ai cerut? Ți l-aș fi arătat bucuroasă. Hai, te învăț eu câteva trucuri. MIHAI (rușinat, dar bucuros): Iartă-mă... Ești o prietenă adevărată. Formulează, în două–trei enunțuri, despre ce este vorba în fragment și precizează între cine apare conflictul.
2. Citește următoarele indicații scenice din fragmentul de la itemul 1: „(fără să ridice ochii din carte)”, „(încurcat, închide cartea)”, „(după o pauză, cu glas scăzut)”, „(zâmbind, împăcată)”. Explică, în trei–patru enunțuri, ce rol au didascaliile în textul dramatic, ilustrând răspunsul cu două dintre indicațiile scenice de mai sus.
3. Citește din nou fragmentul de la itemul 1. Prezintă, în trei–patru enunțuri, cum se schimbă atitudinea lui Mihai față de Ioana de la începutul până la sfârșitul dialogului. Precizează dacă Mihai respectă, la început, principiul cooperării în comunicare (spune adevărul, răspunde la ce este întrebat) și susține-ți răspunsul cu o replică din text.
4. Alege una dintre variantele de mai jos care ți se pare potrivită pentru a exprima semnificația fragmentului de la itemul 1 și motivează-ți alegerea în două–trei enunțuri, cu referire la text: • Vorba dulce mult aduce. • Minciuna are picioare scurte.
5. Precizează felul pronumelor subliniate și funcția sintactică a fiecăruia, în enunțurile extrase din fragmentul de la itemul 1: a) „Eu n-am văzut nimic.” – pronumele „Eu” și „nimic”; b) „Poate l-a luat cineva din greșeală...” – pronumele „cineva”; c) „...ai tăi sunt mult mai frumoși.” – pronumele „ai tăi”; d) „Iartă-mă...” – pronumele „-mă”.
6. Precizează felul adjectivelor pronominale și cazul fiecăruia, în următoarele structuri din fragmentul de la itemul 1: a) „ai văzut caietul meu de desen?” – adjectivul „meu”; b) „Despre ce caiet vorbești?” – adjectivul „ce”; c) „trebuie să-l predau profesoarei noastre” – adjectivul „noastre”; d) „cum desenezi copacii aceia” – adjectivul „aceia”.
7. Construiește un schimb de replici (patru–șase replici) între Ioana și Mihai, care să continue fragmentul de la itemul 1, în momentul în care Ioana îi arată lui Mihai cum să deseneze copacii. Folosește cel puțin un pronume relativ și un pronume interogativ (subliniază-le) și cel puțin două indicații scenice care să arate stările personajelor.
8. Caracterizează, în șase–opt enunțuri, unul dintre personajele din fragmentul de la itemul 1 (Ioana sau Mihai), precizând identitatea, rolul său în acțiune, două trăsături definitorii și mijloacele de caracterizare (caracterizare directă / indirectă, prin replici, prin didascalii, prin relația cu celălalt personaj). Ilustrează fiecare trăsătură cu o secvență din text.