Rolul dialogului. Dialogul în textul scris și în spectacol
Disciplina: Limba și literatura românăClasa: a 7-a
Nume elev: ____________________Data: ____________
1. Citește fragmentul de mai jos: „BUNICUL (așezat în balansoar, către nepoata care îl ascultă în tăcere) – Știi, Irina, când eram de vârsta ta, nu aveam telefoane și nici calculatoare. Ne adunam seara pe prispă și fiecare spunea o poveste. Cine povestea mai frumos primea cea mai mare felie de plăcintă. Eu n-am primit-o niciodată, dar am ascultat mult și am învățat să prețuiesc cuvintele. Poate de aceea îmi plac și azi poveștile mai mult decât orice. IRINA (zâmbește și tace).” Precizează dacă intervenția bunicului este un dialog sau un monolog dramatic. Justifică-ți răspunsul pe baza definiției monologului dramatic și a indicațiilor din fragment.
2. Citește schimburile de replici de mai jos (a–d) și asociază fiecare fragment cu unul dintre tipurile de replici: întrebare – răspuns; completarea replicii; continuarea replicii; confirmarea replicii. Folosește fiecare tip o singură dată. a. „MIHAI – Ai adus cheia de la sala de festivități? ANA – Da, e în ghiozdan.” b. „ANA – Am repetat toată săptămâna… MIHAI – …și tot n-am învățat finalul.” c. „MIHAI – Am pus scaunele, am aprins luminile… ANA – Și atunci am auzit pași pe hol.” d. „ANA – Cortina era ruptă. MIHAI – Da, ruptă de sus până jos.”
3. Citește fragmentul de mai jos: „(Sala de sport a școlii, sâmbătă dimineața. Pe jos sunt mingi împrăștiate. Intră VLAD, cu un sac în spate.) VLAD – Iar am ajuns primul. Antrenorul a zis la nouă fix, și e deja nouă și un sfert. IOANA (intrând în fugă, gâfâind) – Știu, știu! Autobuzul a stat zece minute în stație.” a. Precizează unde și când se petrece acțiunea. b. Menționează o informație despre timp transmisă prin didascalii și una transmisă prin replicile personajelor. c. Explică, în 1–2 enunțuri, de ce, într-un text dramatic, contează atât replicile, cât și didascaliile.
4. Citește fragmentul de mai jos: „TUDOR – Lăsați, că mă ocup eu! Eu știu cel mai bine cum se face macheta. Voi doar stați și priviți. MARIA – Dar, Tudor, am stabilit să lucrăm împreună… Fiecare are o idee bună. TUDOR – Împreună, da, împreună… dar eu conduc.” Precizează două trăsături ale lui Tudor și o trăsătură a Mariei care se desprind din ceea ce spun personajele și din modul în care se exprimă. Pentru fiecare trăsătură, citează replica sau secvența care o ilustrează.
5. Orice schimb de replici este un act de limbaj: vorbitorul spune ceva cu o anumită intenție și urmărește un efect asupra interlocutorului. Citește fragmentul: „BUNICA (strângându-și șalul pe umeri) – Ce frig s-a făcut în camera asta… NEPOTUL (se ridică imediat și închide fereastra) – Gata, bunico. Acum e mai bine? BUNICA (zâmbind) – Ești un băiat bun.” Precizează ce intenție are bunica atunci când rostește prima replică și ce efect produce aceasta asupra nepotului. Motivează-ți răspunsul, valorificând didascaliile și replicile următoare.
6. Citește fragmentul de mai jos: „LUCA (făcând un pas spre public) – Probabil vă întrebați de ce stăm aici, pe o bancă, în mijlocul nopții. SARA – Lasă-i, Luca, o să afle singuri. LUCA (Sarei) – Dar au venit special pentru noi! Merită o explicație. (Către spectatori.) Ei bine, totul a început cu o pisică.” a. Transcrie replicile (sau secvențele de replică) prin care un personaj se adresează spectatorilor și pe cele prin care personajele vorbesc între ele. b. Câte planuri ale comunicării identifici în acest fragment, dacă te gândești la spectacol? Numește-le. c. Crezi că spectatorii vor răspunde cu voce tare la întrebarea lui Luca? Justifică-ți răspunsul.
7. Citește textul narativ de mai jos: „Elena i-a spus fratelui ei că a pierdut cartea împrumutată de la bibliotecă. Fratele s-a speriat, apoi i-a propus să o caute împreună prin toată casa. După mult timp, au găsit-o sub pat.” a. Transformă textul într-o scenă dintr-un text dramatic de cel puțin 6 replici, în care să folosești cel puțin două didascalii (una pentru gesturi și una pentru tonul vocii) și să respecți convențiile de scriere ale textului dramatic (numele personajului, linia de dialog, paranteze pentru didascalii). b. Explică, în 1–2 enunțuri, care dintre cele două variante (narațiunea sau scena ta) prezintă mai viu întâmplarea și de ce.
8. Citește schimbul de replici de mai jos: „MAMA (ținând în mână carnetul de note) – Ce e asta, Andrei? ANDREI (cu privirea în pământ) – Un… un patru. Dar pot să explic!” Imaginează-ți că ești regizorul spectacolului. Formulează câte două recomandări pentru actrița care o interpretează pe mama și pentru actorul care îl interpretează pe Andrei, referitoare la tonul vocii, la gesturi, la mimică sau la deplasarea pe scenă. Justifică fiecare recomandare prin trimitere la replici sau la didascalii.