Selecția lexicală în limba vorbită și în limba scrisă
Disciplina: Limba și literatura românăClasa: a 7-a
Nume elev: ____________________Data: ____________
1. Citește dialogul de mai jos: Ioana: Ce ți-a zis dirigu' despre excursie? Radu: A zis că o să mergem la Sibiu. Pe bune! Și că trebe să aducem acordu' părinților. Ioana: Mișto! Și când e chestia asta? Radu: Păi, cică săptămâna viitoare. Precizează dacă dialogul aparține limbii vorbite sau limbii scrise. Motivează-ți răspunsul prin două argumente.
2. Extrage din dialogul de la itemul 1 câte o secvență pentru fiecare dintre următoarele trăsături ale limbii vorbite: a) forma populară de viitor; b) un termen generic; c) folosirea verbului „a zice”; d) o locuțiune sau un adverb specific vorbirii spontane.
3. Rescrie dialogul de la itemul 1 în limba scrisă, respectând normele limbii literare. Înlocuiește formele populare, prescurtate sau familiare cu forme literare și păstrează sensul fiecărei replici.
4. Înlocuiește formele populare din enunțurile de mai jos cu formele literare corespunzătoare și rescrie enunțurile: a) Omu' ăla a venit ieri la noi. b) Am să-ți dau cartea aia mâine. c) Fata asta o să câștige concursu'. d) Copiii ăștia o să plece devreme.
5. Alcătuiește câte un enunț în care să folosești: a) forma literară a pronumelui demonstrativ de depărtare (de exemplu, „acela”, „aceea”); b) forma literară a viitorului (de exemplu, „voi citi”); c) termenul generic „fapt” sau „lucru”; d) locuțiunea „într-adevăr” sau adverbul „desigur”. Enunțurile trebuie să aparțină limbii scrise.
6. Citește enunțurile de mai jos și precizează, pentru fiecare, dacă aparține limbii vorbite sau limbii scrise. Justifică fiecare răspuns printr-un cuvânt sau o formă din enunț. a) Vom prezenta proiectul în fața clasei. b) Chestia aia nu merge deloc, serios! c) Profesorul ne-a spus că tema este obligatorie. d) Ăsta e ăla de care ți-am zis.
7. Explică, în 3–4 enunțuri, de ce un elev care scrie o cerere către director sau o compunere pentru ora de română trebuie să folosească lexicul specific limbii scrise, nu pe cel al limbii vorbite. Folosește în explicație cel puțin un exemplu de cuvânt sau formă care nu ar fi potrivită.
8. Imaginează-ți că îi povestești unui prieten despre o carte citită recent. Alcătuiește un dialog de 4–5 replici, mai întâi în limba vorbită, apoi transcrie aceleași replici în limba scrisă. Varianta în limba vorbită trebuie să conțină cel puțin trei trăsături specifice (forme populare, termeni generici, verbul „a zice”, locuțiuni familiare), iar varianta în limba scrisă trebuie să respecte normele limbii literare.